Misiune

Biblioteca Judeţeana "G. T. KIRILEANU" Neamţ coordonează activitatea tuturor bibliotecilor publice din judeţ şi serveşte - în principal - interesele de informare, studiu, lectură, educaţie şi recreere ale utilizatorilor din municipiul Piatra-Neamţ şi întreg judeţul Neamţ, prin servicii care asigură accesul nediscriminatoriu la propriile fonduri (colecţii şi baza de date), precum şi la alte surse, accesibile ei din exterior.
Pentru a-şi îndeplini misiunea sa esenţială, biblioteca constituie, prelucrează, organizează, dezvoltă, conservă şi valorifică ştiinţific, conform resurselor alocate şi intereselor utilizatorilor, colecţii reprezentative de carte, periodice si alte documente purtătoare de informaţii, din orice domeniu al cunoştintelor umane, realizate în diferite formate şi pe orice fel de suport.
Totodată, biblioteca are misiunea de onoare de a conserva şi valorifica moştenirea culturală şi patrimonială a cărturarului G.T. Kirileanu, contribuind decisiv la perpetuarea memoriei ilustrului bibliotecar şi editor.

Istoric

Biblioteca Judeţeană "G.T. Kirileanu" Neamţ este continuatoarea unor vechi tradiţii (peste 130 de ani) de lectură publică în judeţul Neamţ. O însemnare din 1934, datorată lui Constantin Turcu (1903-1980, profesor, publicist şi secretar al Liceului "Petru Rareş" din Piatra-Neamţ), evoca - în acest sens - anul 1869 şi registrul de împrumut al bibliotecii filialei Neamţ a Societăţii pentru Învăţătură Poporului Roman.

Istoria propriu-zisă a Bibliotecii Judeţene "G.T. Kirileanu" Neamţ începe cu toamna anului 1935, când, odată cu revenirea pe meleagurile natale, cărturarul Gh. Teodorescu - Kirileanu îşi materializează şi dorinţa de a se stabili la Piatra-Neamţ cu întreaga comoară de manuscrise, carte şi periodice a bibliotecii sale. În acest scop, a cumpărat un teren şi a construit (pe str. Ştefan cel Mare nr. 25 - astăzi nr. 27) casa ce l-a adapostit până la moarte (13 noiembrie 1960).

Oficial, biblioteca a căpătat caracter public în anul 1956, prin actul de donaţie din 24 februarie acel an, ce stipula înfiinţarea - în casa sa - a unei biblioteci documentare "pentru luminarea poporului". În realitate, biblioteca lui G.T. Kirileanu avea asemenea atribute încă de la începutul instalarii cărturarului în Piatra-Neamţ, fiind accesibilă, datorită exemplarei generozităţi a proprietarului ei, multor cititori interesaţi de trecutul istoric şi cultural.

Numeroasele manuscrise pe care le deţinea G. T. Kirileanu (documente şi corespondenţă) au fost preluate la sfârşitul anului 1960 de Biblioteca Academiei, pentru a fi ferite de "interesul special" al organelor Securităţii. Între anii 1948-1956, într-un context politic şi social ce a fost potrivnic fostului bibliotecar al Palatului Regal, acestea îi tulburaseră frecvent ultimii ani de viaţă, marcaţi şi de multe privaţiuni materiale.

În aceeaşi perioadă (anii '50), datorită unei reorganizări în plan central şi teritorial a bibliotecilor publice din România, s-a înfiinţat la Piatra Neamţ o bibliotecă publică oraşenească, ce a funcţionat mai întâi în vecinătatea fostei Librării nr.1 a oraşului (cam pe locul unde se află astăzi terasa hotelului-restaurant Ceahlău), iar apoi pe str. Ştefan cel Mare, nr.5 (imobil ocupat în prezent de Curtea de Conturi şi Control Financiar Neamţ).

La începutul anului 1968, în contextul noii reorganizări teritorial-administrative a României, ce a condus la desfiinţarea regiunilor şi raioanelor de inspiraţie sovietică, revenindu-se la tradiţia românească a judeţelor, Piatra-Neamţ a devenit municipiul de reşedinţă al judeţului Neamţ. Pitorescul oraş de munte a resimţit astfel şi un plus de interes pentru dezvoltarea sa socială, economică şi culturală, autorităţile locale direcţionând în acest scop importante fonduri de investiţii.

Între noile construcţii ale oraşului s-a aflat şi actualul sediu al bibliotecii (Bd. Republicii nr. 15), investiţie realizată de Consiliul Judeţean Neamţ în chiar Anul Internaţional al Cărţii (1972), find - dupa ştiinţa noastră - şi prima construcţie de bibliotecă publică în România după cel de al doilea război mondial!...

Între timp, biblioteca publică oraşenească căpătase rang municipal (februarie 1968, odată cu efectuarea reformei teritorial-administrative), iar din martie 1974, odată cu aplicarea prevederilor Decretului nr. 703/28 dec. 1973, cuprinzând normele unitare de structură pentru instituţiile cultural-educative, a devenit Biblioteca Judeţeană.

Cu aceeaşi dată şi potrivit efectelor aceluiaşi decret, fosta bibliotecă a cărturarului G.T. Kirileanu şi-a încetat statutul de bibliotecă de sine stătătoare (avusese iniţial 3,5 norme salariaţi, iar în ultimii ani mai funcţiona doar cu una singură şi se mutase din 1970 în alt spatiu, tot pe str. Ştefan cel Mare, dar la nr. 14). Colecţiile sale au fost transferate în noul sediu al Bibliotecii Judeţene şi au căpătat regim de funcţionare sub denumirea de Fondul Documentar "G. T. Kirileanu".

După 1989, Biblioteca Judeţeană a cunoscut un intens proces de modernizare şi extindere a spaţiilor şi serviciilor sale. Mai întâi Prefectura Judetului Neamţ (în noiembrie 1991) şi apoi, imediat după înfiinţare, Consiliul Judeţean Neamţ (constituit în urma alegerilor locale din mai-iunie 1992) au aprobat şi finanţat realizarea unei extinderi a sediului Bibliotecii Judeţene Neamţ.
Odată cu aniversarea a 120 de ani de la naşterea lui G.T. Kirileanu şi sfinţirea pietrei de temelie a noului local în data de 13 martie 1992, biblioteca şi-a înscris pe frontispiciu numele ctitorului ei spiritual, căpătând denumirea de Biblioteca Judeţeană "G.T. Kirileanu".

Darea în folosinţă a acestei extinderi şi realizarea unor ample lucrări pentru reabilitarea şi modernizarea spaţiilor pentru public din vechiul local au dublat, practic, din 1999, suprafaţa utilă a bibliotecii, care a ajuns să însumeze circa 2500 mp.

top

Gheorghe Teodorescu Kirileanu

Născut în satul Holda-Broşteni de pe Valea Bistriţei aurii sau moldoveneşti la 13 martie 1872, Gheorghe Teodorescu-Kirileanu a fost unul dintre străluciţii absolvenţi ai Şcolii Normale "Vasile Lupu" (1891), precum şi ai Facultăţii de Drept din Iaşi (1900). Pe linie spirituală, era urmaşul bunicului dinspre mama (preotul Teodor Ioanovici sau "Popa Todica"), cel care l-a şi înfiat în 1879, cand a rămas orfan de mamă, la naşterea fratelui, Simion. Aşa se explică şi numele de "Teodorescu", după cum ortografierea cu "K" a celuilalt nume de familie - Chirileanu - se datorează pasiunii cărturarului pentru cercetarea documentelor vechi româneşti.

În trei imprejurări, care i-au marcat hotărâtor firul vieţii şi cariera, a fost remarcat şi apoi susţinut de Titu Maiorescu:
* în decembrie 1899, când, la comemorarea a zece ani de la moartea lui Ion Creangă, student fiind încă, a publicat în revista de folclor "Şezătoarea" un articol despre condamnabila risipire a multor manuscrise ale marelui povestitor;
* în toamna lui 1900, când, deşi tocmai fusese numit în magistratură la Iaşi, a solicitat ministrului de justiţie (Titu Maiorescu) să fie transferat la Judecătoria din Broşteni, pentru a lucra în mijlocul şi spre folosul consătenilor săi;
* în decembrie 1902, când, făcând o aspră critică ediţiei de "Scrieri" ale lui Ion Creangă, cu multe erori realizată de St. O. Iosif şi Ilarie Chendi, arăta că "opera lui Creangă trebuie lăsată cu totul neştirbită şi nestropşită, icoana credincioasă mediului din care a răsărit", fapt ce l-a determinat pe Maiorescu să-l îndemne a deveni el cel mai bun editor al genialului humuleştean.

Rămas, datorită unor restructurări cu iz politic, mai întâi fără postul de judecător (apr. 1901) şi apoi fără cel de inspector comunal (apr. 1905), G.T. Kirileanu culege material pentru o monografie a Broştenilor, pe care o avea pregătită de tipar din vara anului 1905. Editată în 1906, va fi apreciată prompt de N. Iorga: "Dacă vei lua în mână Descrierea moşiei regale Broşteni, judeţul Suceava, de dl. Gh.T. Kirileanu, nu se poate să n-o ceteşti până la sfârşit. Sînt acolo ştiri istorice, note despre gospodăria veche şi cea nouă, elemente de limbă, de cultură, cu totul necunoscute. Limba e cea a scrisului lui Creangă. Monografia nu poate fi întrecută." (Neamul Românesc, An I, 1906, nr. 52, p. 861).

Temeinica ştiinţă de carte, probitatea caracterului, calitatea şi tenacitatea demersurilor sale culturale îi făcuseră un bun renume la Broşteni şi la Iaşi încă din anii de studii: reputatul filolog Al. Philippide îl supranumise "rara avis", iar Louis Basset, secretarul particular al Regelui Carol I, nu ezitase să-l considere "une perle noire". Apare firească în aceste condiţii - corelate şi cu pierderea repetată a locurilor sale de muncă în Broşteni - oferta ce i s-a făcut din partea Casei Regale.

Invitat mai întâi să coordoneze editarea monografiilor moşiilor regale cu prilejul aniversării celor 40 de ani de domnie ai lui Carol I (1866-1906), lui Kirileanu i se propune apoi să lucreze în serviciul Casei Regale din Bucureşti. A primit la început răspunderea rezolvării corespondenţei în limba română şi a petiţiilor adresate suveranilor, iar pe urmă şi funcţia de bibliotecar al Palatului Regal, pe care o va îndeplini mai bine de două decenii (1909-1930).

A fost toată viaţa un neobosit cercetător al trecutului nostru cultural şi istoric, un discret şi generos cărturar, mereu apreciat pentru temeinicia gândirii, pentru omenia şi modestia cu care s-a devotat tuturor faptelor de bine. A fost, de asemenea, unul din primii editori ai scrierilor politice ale lui Eminescu, un pasionat cercetător al folclorului şi un constant susţinător al iniţiativelor culturale, în întreg spaţiul românesc. Ca o recunoaştere a acestor calităţi, a fost şi numirea în funcţia de secretar general al Fundaţiei "Ferdinand I", înfiinţată de suveranul României în ultimii ani de viaţă, urmând şi sfatul lui G. T. Kirileanu.

O corespondenţă extrem de bogată (circa 17.000 de scrisori) ilustrează aria relaţiilor şi preocupărilor lui, în mijlocul cărora s-au aflat personalităţi din cele mai diverse, de la Titu Maiorescu, N. Iorga şi Marta Bibescu la I. Simionescu, S. Mehedinţi şi Constantin C. Giurescu, de la regii Carol I şi Ferdinand I la Barbu Stirbey, Dimitrie Gusti şi Ion I. C. Bratianu, de la I. Al. Brătescu-Voineşti, Gr. Antipa şi Octav Băncilă la V. Bogrea, Sextil Puşcariu, George Vâlsan şi Al. Rosetti, ori de la Jean Boutiere, Marcel Godet şi Andrei Veress, la H. Tiktin, Perpessicius, Şerban Cioculescu, Dan Simonescu şi foarte mulţi alţii...

A revenit pe meleagul natal, stabilindu-se din 1935 la Piatra-Neamţ, unde a construit o casă pe str. Ştefan cel Mare nr 25 (astăzi - nr. 27), atât pentru el şi cele 30.000 de volume ale bibliotecii sale, cât şi pentru văduva şi cei 4 copii ai fratelui său Simion, pe care i-a şi susţinut material în efectuarea studiilor.

S-a stins din viaţă la 13 noiembrie 1960, nu mai înainte de a dona oraşului - la 24 februarie 1956 - inestimabila sa bibliotecă, ce cuprinde numeroase titluri şi volume de mare interes documentar. Între acestea, importante valori bibliofile, precum cele 240 de cărţi vechi româneşti (începând cu Cazania lui Varlaam, 1643), cele 51 de cărţi vechi străine (începând cu Turcici Imperii Status şi Respublica Moscoviae et Urbes, Amsterdam, 1630), cele 5 volume din preţioasa colecţie a ziarului Timpul din anii 1877, 1878 şi 1881-1883, deci din perioada în care Eminescu a fost - alături de Slavici şi Caragiale - redactor al celebrului cotidian. La fel de preţioase sunt şi numeroasele volume cu dedicaţii, însemnări sau autografe ale unor ilustre personalităţi, precum B. P. Haşdeu, Alecsandri, Creangă, Ion Bianu, Macedonski, Vâlsan, Marta Bibescu, Regina Maria, Iorga, Gr. Antipa, Simion Mehedinţi şi mulţi alţii...

G.T. Kirileanu este membru de onoare al Academiei Române şi cetăţean de onoare al municipiului Piatra-Neamţ. Biblioteca Judeţeană Neamţ îi poartă numele de la 13 martie 1992.

top